E tragedie 'nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,
Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.
Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.
Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.
Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor."
E greu de redat in cuvinte durerea pe care o poti simtii atunci cand iti ,,dispare" pe campul de lupta EROUL alaturi de care ai visat sa traiesti viata intreaga. Este la fel de greu sa redai in cuvinte chiar si durerea oamenilor care poate nu i-au cunoscut pe cei ce au cazut la datorie, doar pentru a ajuta actiunea NATO in respectiva zona. Pentru ca pana la urma sunt o multime de voci care se intreaba de ce mor acesti oameni, pentru ce?! Doar pentru o organizatie, in randul obligatiilor pe care le detine se afla si aceasta chestie ca trebuie ca toti cei ce fac parte din ea, sa participe chiar daca ii priveste direct sau nu. Si uite asa Romania a reusit sa piarda pana acum 11 suflete de eroi, care ar fi putut servi tarii intr-un eventual pericol ce s-ar fi declansat, la cat de sumbru pare viitorul nu ar mai mira pe nimeni daca am fi ajuns sa avem nevoie de ei... pe frontul de lupta.
Marius Covrig, 29 de ani. S-a inrolat voluntar probabil pentru a isi demonstra ca este si el unul din putinii eroi, pe care tara ii mai are. Dar cum toate meseriile au riscul lor si ,,meseria" de erou e una la fel de riscanta, iar acest risc nu la ocolit nici pe el. Acum am ajuns sa vorbim despre el la trecut si probabil sa ii facem loc intr-o carte de istorie moderna. Acesta ar fi singurul mod prin care am putea sa ii mai multumim pentru ultima data ca a purtat numele Romaniei, pe culmile unei lupte ,,oarbe".
Laurentiu Serban a fost un supravietuitor care in urma unui atac si-a pierdut un picior, iar dupa ce si-a revenit a luat din nou drumul razboiului revenind in prim-plan. Nu a uitat de ce a jurat, nu a uitat ca e un erou si chiar de ar disparea tot un erou al inimilor noastre va ramane.
Durerea fara margini pe care o lasa cei ce parasesc campul de lupta, e singurul onor care pana in momentul de fata il mai primesc aceste suflete; care astazi mai sunt doar ingeri ai unei familii pe care au lasat-o aici jos sau ingerii unor oameni care continua lupta acolo, de unde ei au plecat mai repede.
Se pot scrie milioane de file care sa aminteasca de ceea ce am avut pana candva si ce am pierdut o data cu disparita lor; dar tot nu ar fi de ajuns sa ocupe acel loc pana candva ,,plin" cu prezenta lor,in sufletele persoanelor dragi care i-au iubit.
Multi se intreaba de ce merg acolo sau de ce si-o ,,fac" cu mana lor. Pana la urma problema nu se pune astfel daca toti am fi niste ,,fricosi" ascunsi in spatele unor astfel de vorbe, cine ar mai lupta pentru organizatia din care ne-am dorit sa facem parte cu atata ardoare?! Raspunsul probabil il cunoasteti si anume NIMENI. Pentru ca suntem prea slabi, prea putin motivati sa mai aparam mandria unei tari ce oricum a ajuns sa isi aduca aminte de aceste suflete doar atunci cand unul mai dispare.
E pacat ca nu ,,pretuim" adevaratii eroi si singurii de altfel,pe care ii mai avem.
La fel ca el au mai parasit pamantul pentru cer,urmatorii:
Samoila,Fogorosi,Hancu,Marcu,Sonei,Dragusanu,Grosaru,Cosmin,Sandu,Covrig
Opreste-te o clipa si,
Aminteste-ti ca am trait,
Impreuna aceeasi viata;
Buna si rea deopotriva.. Afganistan!..
Am luptat impreuna!
Am ras si am plans impreuna!
Ne-am bucurat si ne am intristat la fel..
Eu acum sant aici,
Dar voi trai vesnic alaturi de voi..
TU MERGI SI LUPTA MAI DEPARTE!
FII SOLDAT PANA LA CAPAT,
SI SA NU-L UITI NICIODATA PE CAMARADUL TAU!
Când, biruiţi, oştenii mor,
Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.
Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.
Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.
Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor."
E greu de redat in cuvinte durerea pe care o poti simtii atunci cand iti ,,dispare" pe campul de lupta EROUL alaturi de care ai visat sa traiesti viata intreaga. Este la fel de greu sa redai in cuvinte chiar si durerea oamenilor care poate nu i-au cunoscut pe cei ce au cazut la datorie, doar pentru a ajuta actiunea NATO in respectiva zona. Pentru ca pana la urma sunt o multime de voci care se intreaba de ce mor acesti oameni, pentru ce?! Doar pentru o organizatie, in randul obligatiilor pe care le detine se afla si aceasta chestie ca trebuie ca toti cei ce fac parte din ea, sa participe chiar daca ii priveste direct sau nu. Si uite asa Romania a reusit sa piarda pana acum 11 suflete de eroi, care ar fi putut servi tarii intr-un eventual pericol ce s-ar fi declansat, la cat de sumbru pare viitorul nu ar mai mira pe nimeni daca am fi ajuns sa avem nevoie de ei... pe frontul de lupta.
Marius Covrig, 29 de ani. S-a inrolat voluntar probabil pentru a isi demonstra ca este si el unul din putinii eroi, pe care tara ii mai are. Dar cum toate meseriile au riscul lor si ,,meseria" de erou e una la fel de riscanta, iar acest risc nu la ocolit nici pe el. Acum am ajuns sa vorbim despre el la trecut si probabil sa ii facem loc intr-o carte de istorie moderna. Acesta ar fi singurul mod prin care am putea sa ii mai multumim pentru ultima data ca a purtat numele Romaniei, pe culmile unei lupte ,,oarbe".
Laurentiu Serban a fost un supravietuitor care in urma unui atac si-a pierdut un picior, iar dupa ce si-a revenit a luat din nou drumul razboiului revenind in prim-plan. Nu a uitat de ce a jurat, nu a uitat ca e un erou si chiar de ar disparea tot un erou al inimilor noastre va ramane.
Durerea fara margini pe care o lasa cei ce parasesc campul de lupta, e singurul onor care pana in momentul de fata il mai primesc aceste suflete; care astazi mai sunt doar ingeri ai unei familii pe care au lasat-o aici jos sau ingerii unor oameni care continua lupta acolo, de unde ei au plecat mai repede.
Se pot scrie milioane de file care sa aminteasca de ceea ce am avut pana candva si ce am pierdut o data cu disparita lor; dar tot nu ar fi de ajuns sa ocupe acel loc pana candva ,,plin" cu prezenta lor,in sufletele persoanelor dragi care i-au iubit.
Multi se intreaba de ce merg acolo sau de ce si-o ,,fac" cu mana lor. Pana la urma problema nu se pune astfel daca toti am fi niste ,,fricosi" ascunsi in spatele unor astfel de vorbe, cine ar mai lupta pentru organizatia din care ne-am dorit sa facem parte cu atata ardoare?! Raspunsul probabil il cunoasteti si anume NIMENI. Pentru ca suntem prea slabi, prea putin motivati sa mai aparam mandria unei tari ce oricum a ajuns sa isi aduca aminte de aceste suflete doar atunci cand unul mai dispare.
E pacat ca nu ,,pretuim" adevaratii eroi si singurii de altfel,pe care ii mai avem.
La fel ca el au mai parasit pamantul pentru cer,urmatorii:
Samoila,Fogorosi,Hancu,Marcu,Sonei,Dragusanu,Grosaru,Cosmin,Sandu,Covrig
Opreste-te o clipa si,
Aminteste-ti ca am trait,
Impreuna aceeasi viata;
Buna si rea deopotriva.. Afganistan!..
Am luptat impreuna!
Am ras si am plans impreuna!
Ne-am bucurat si ne am intristat la fel..
Eu acum sant aici,
Dar voi trai vesnic alaturi de voi..
TU MERGI SI LUPTA MAI DEPARTE!
FII SOLDAT PANA LA CAPAT,
SI SA NU-L UITI NICIODATA PE CAMARADUL TAU!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu